2 pagini de carte

„Acum aproximtiv doua mii cinci sute de ani, intr-un palat impunator din muntii Himalaya din Nepalul de azi, traia un rege caruia urma sa i se nasca un fiu. Regele avea planuri marete cu acest fiu voia sa-i ofere o viata perfecta. Copilul sa duca o existenta complet lipsita de suferinta – aveau sa-i fie indeplinite toate nevoile si dorintele, oricand. Regele a ridicat ziduri inalte in jurul palatului, astfel incat printul sa nu cunoasca lumea din afara. A rasfatat copilul cu mancaruri si daruri si l-a inconjurat de servitori care i-au satisfacut toate mofturile. Si copilul a crescut intocmai cum si-a dorit tatal lui, fara sa stie ca viata poate fi cruda.
Asa a trecut toata copilaria printului. Insa, in ciuda luxului si a opulentei nesfarsite, printul a ajuns un tanar destul de nemultumit. Curand, orice experienta ii parea goala si lipsita de valoare. Problema era ca nimic din ceea ce i-ar fi daruit tatal sau nu parea indeajuns si nu inseamna nimic. Asa ca, intr-o noapte, tanarul print
s-a strecurat afara din palat, curios sa afle ce se gasea dincolo de ziduri. A pus un servitor sa-i fie calauza prin satul din apropiere, iar cele vazute acolo l-au ingrozit. Pentru prima data in viata lui, a facut cunostinta cu suferinta omeneasca. A vazut oameni bolnavi, batrani, fara adapost, oameni suferinzi, ba chiar și oameni pe moarte.

Nirvana

Legenda spune ca printul cel confuz a stat 49 de zile sub acel copac. N-o sa intram acum in amanunte despre fezabilitatea biologica a sederii timp de patruzeci si noua de zile in acelasi loc, dar sa spunem ca in rastimpul acesta printul a descoperit o serie de adevaruri profunde. Unul dintre aceste adevaruri a fost urmatorul: viata in sine inseamna suferinta. Bogatii sufera din cauza bogatiei lor. Saracii sufera din cauza saraciei. Oamenii fara familie sufera din cauza ca nu au o familie. Cei cu familie sufera din cauza familiilor lor. Cei care cauta placeri lumesti sufera din pricina placerilor lumesti. Cei care se abtin de la placerile lumesti sufera din cauza ca se abtin.

Asta nu inseamna ca toate suferintele sunt la fel. Unele suferinte sunt cu siguranta mai profunde decat altele. Ideea e ca nimeni nu scapa de suferinta. Dupa cativa ani, printul a construit un sistem filosofic pe care l-a impartasit lumii. Prima si cea mai importanta teza a filosofiei lui este aceasta: durerea si pierderea sunt inevitabile, asa ca n-are niciun rost sa incercam sa le opunem rezistenta. Printul a ajuns cunoscut sub numele de Buddha. In caz ca n-ati auzit de el, sa stiti ca a fost un personaj mare de tot.

Multe dintre presupunerile si credintele noastre se sprijina pe o premisa. Premisa ca fericirea este ca un algoritm, ca putem munci pentru ea, o putem merita sau dobandi tot asa cum reusim sa construim un joc foarte complicat de lego. Daca fac chestia X, atunci voi fi fericit. Daca voi arata precum Y, voi fi fericit. Daca voi fi cu cineva ca Z, atunci voi fi fericit. Premisa este problema. Fericirea nu este o ecuatie. Nemultumirea si nelinistea sunt inerente naturii umane si (…) componente necesare construirii unei fericiri solide. Buddha a sustinut acest punct de vedere cu argumente teologice si filosofice.”

alte pagini

Mark Manson sustine acelasi punct de vedere intr-una dintre cele mai amuzante carti despre psihicul uman si perspective asupra existentei, pe care le-am abordat in ultima vreme. „The subtle art of not giving a fuck” sau, cum a fost elegant tradusa, „Arta subtila a nepasarii” isi initiaza capitolul al II-lea cu titulul „Fericirea este o problema” si cu cele de mai sus. Tot Mark continua explicand cum fericirea vine din rezolvarea problemelor, iar problema e doar o chestiune de alegere si perceptie, dar daca n-ati citit cartea, ma opresc cu spoilerele, recomandand calduros lectura

Serenity Buddha

Nu doar cu impreuna cu M. Manson (Mark, nu Marilyn – de data asta) am meditat asupra sensului vietii in ultima perioada. Si, desi n-am reusit sa stau departe de tot ce ma cuprinde timp de 49 de zile, ca Buddha in legenda, am stat 39 de zile – inca una si m-as fi contrazis cu Marilyn Manson despre Fiul Omului, iar obiectivul meu era sa gasesc calea care le armonizeaza si le impaca pe toate.
Am trecut de la nimic la absolut si de la progresiv la minimal, stiind ca traiesc era post-curentului si a curentelor noi care se ridica din cele vechi cu propria identitate, ca „toate-s vechi si noua toate”, si ca am norocul de a observa evolutia fulminanta a speciei umane, in timp ce am acces la intreaga biblioteca de informatie stocata pana acum. Ce vrem, de fapt? Ce cautam, ce construim, ce alergam si de ce? Traversam cu totii aceeasi realitate si, in acelasi timp, fiecare sta in experienta personala. Cum functioneaza viata? Ce e omul? Cum ai claritate, in toate astea?

Meditating Buddha

Am luat un loc. Si apoi am inceput sa citesc despre ce inseamna sa stai.

Apoi m-am intalnit cu prietenii mei care calatoresc mult in Asia si care mi-au adus povesti de-acolo. Pasionati de calatorii si de cultura acelei parti a lumii, au adus cu ei parte din ea.

Diversitatea este un cadou: intr-o lume care te indeamna sa alergi, vine mesajul altei lumi de a te opri sa observi.