In 1936, Charlie Chaplin scotea filmul scris si regizat de el, “Modern Times”. Comedia lui Chaplin ramane un comentariu cu privire la lupta pentru supravietuire in lumea moderna, eficienta industrializarii generand, la inceputul secolului trecut, conditii de munca si financiare de-a dreptul disperate pentru marea majoritate a populatiei.
In lumea moderna, aproape 100 de ani mai tarziu, cele mai multe lucruri sunt produse in masa. Nu ca ar fi ceva neaparat gresit in asta. Este minunat ca unele lucruri sunt fabricate in cantitati masive, pentru a satisface o cerere la nivel mondial.
Dar este, de asemenea, minunat faptul ca inca multi oameni de pretutindeni imbratiseaza mestesugul si pretuiesc lucrurile facute manual, in cantitati mici.
Despre produsele artizanale se spunea adesea ca ofera o calitate mai inalta, detaliile fiind lucrate cu mai mare atentie, cu grija cuiva care stapaneste secretele unei meserii. In ultima decada, insa, acelasi lucru se poate spune si despre precizia cu care tehnologia avansata poate finisa un obiect, pana la perfectiune. Acum avem imprimante care pot scrie, la propriu, un scaun, o masa… sau o locuinta, cu totul. Fabulos!
Si atunci, intrebarea “de ce s-ar mai obosi cineva sa ciopleasca lemnul manual, cand avem roboti care pot executa mai rapid si cu precizie absoluta o astfel de lucrare?…” este una legitima.
Cred ca Chaplin insusi s-ar bucura de beneficiile industrializarii, globalizarii si ale erei consumerismului, asa cum o facem noi toti. Si totusi, suntem, in continuare, fascinati de arta lucrului manual. Da, arta.
Daca produsele in linie, iesite pe banda din fabrici specializate ne pot satisfice multe nevoi, dintre care unele chiar foarte importante si care tin de supravietuirea noastra in anumite situatii, produsele lucrate manual vin cu… altceva, un inexplicabil, care ne conduce pana intr-acolo incat pretuim micile defecte. Poate fi vorba de intelegerea, mai mult sau mai putin constienta, ca toate astea sunt parte din experienta cuiva… cu suflet.
Pe vastul internet, acest “Grand Market” (vezi “Valerian și Orasul celor o mie de planete”, 2017) al realitatii noastre, gasim sute de argumente pentru care lucrul manual – sau handmade-ul, cum s-a impamantenit in limbajul uzual – este benefic. De la faptul ca produsele sunt “green” si Captain Planet ar fi mandru de alegerile noastre, pana la faptul ca produsele artizanale sustin o traditie a muncii calificate si ca mici comunitati de oameni dedicati supravietuiesc astfel, ca aceste produse valoreaza mai mult, si ca sunt unice – toate argumentele sunt reale.
In mod paradoxal, desi specia umana tinde catre perfectiune, pretuieste “defectul” de a fi… om. Personal, cred ca dincolo de argumente care tin de unicitatea unui obiect, ceea ce iubim cand vine vorba de “handmade” este tocmai experienta umana, energia si vibratia amprentate in acel obiect de o alta fiinta, similara noua, cel putin prin alegerile sale estetice sau functionale.
Consumam industrialul, dar suntem unici si irepetabili, iar asta insufleteste si creatiile noastre. Valoarea lucrului manual este una subtila, adesea invizibila, cu care rezonam la un nivel mai degraba spiritual.
Iata de ce, mi-am rugat prietenii care au vizitat micile ateliere de mestesug de pe meleagurile indoneziene, sa isi orienteze obiectivele nu asupra obiectelor gata finisate, ci sa surprinda facerea acestora, devenirea lor prin acei oameni care se apleaca cantand asupra lemnului si pietrei, pe plajele scaldate in raze.
Au adus cu ei Elemente dintr-o alta dimensiune, cu mesajul armoniei interioare pentru una exterioara. Crampeie de Ritualuri, care schiteaza un Spirit.
Pentru povesti spuse n detaliu sau abia intrezarite… disini.ro.
