Skip to main content

Coș

Melcii au un loc special in simbolurile si superstitiile lumii inca din cele mai indepartate timpuri. Sunt un simbol al schimbarii, vindecarii, fertilitatii, lenei dar si al rabdarii, perseverentei, increderii in sine, aprecierii lucrurilor simple dar autentice, timpului, evolutiei, ciclicitatii, insusirilor androgine.

SEMNIFICAȚIE SIMBOLICĂ

Spirala regasita in cochilia lor reprezinta in multe culturi ciclul vietii, mortii si renasterii, sau rotatia pamantului in jurul soarelui. O alta caracteristica simbolica a melcului este ca isi poarta mereu casa cu sine. El poate rataci pe oriunde, ramanand totusi acasa. In plus, secreta o substanta (carbonat de calciu) care ii creaza, de fapt, cochilia. Daca te simti peste tot acasa, inseamna ca esti intr-o relatie foarte buna cu tine insuti, caci adevarata noastra casa este in inima noastra! Unii sunt de parere ca melcul simbolizeaza tacerea si saracia (fiindca isi duce intreaga avere in spate), doua trasaturi specifice calugarilor, care trebuie sa se debaraseze de bunurile materiale si sa indrageasca tacerea pentru a se cufunda in rugaciuni, meditatie.

Pe de alta parte, lentoarea, incetineala melcului poate fi interpretata simbolic ca abilitatea, capacitatea de a ne rezerva cat mai mult timp de calitate pentru noi insine. Daca trecem grabiti prin viata, cum am mai putea sa apreciem lucrurile aparent marunte dar minunate ale acesteia? Melcul ne invata ca nu trebuie sa ne bucuram numai la finalul unei calatorii, ci sa apreciem insasi calatoria!

Miturile si legendele omenirii poarta si ele importante semnificatii simbolice. Aztecii considerau melcul ca o fiinta sacra, intrucat pe cochilia sa era incrustat ciclul vietii, al timpului si chiar fertilitatii. O cochilie melcata aparea pe spatele lui Tecciztecatl, un zeu selenar. Aztecii credeau ca asa cum melcul se retrage in cochilia sa, la fel luna se ascunde in adancurile oceanului. Quetzalcoatl, un alt zeu aztec, era infatisat cu o cochilie spiralata pe piept, ca un semn ca stia secretele reincarnarii si ale ciclurilor universului, zeitatilor. Inclusa in hieroglifele egiptenilor, spirala (si, prin asociere, melcul) era pentru acestia un simbol al progresului, evolutiei, expansiunii vietii.

In stravechile religii pagane europene, intrucat melcul isi scoate in afara coarnele dupa ploaie, era corelat cu agricultura, era un simbol al fertilitatii conferite de ploaie pamantului. Pentru grecii antici, asa cum consemna Hesiod, atunci cand melcii se urcau pe tulpinile granelor, vesteau ca a sosit vremea recoltarii. Ei simbolizau, astfel, fertilitatea si fructificarea unor eforturi, unei munci grele, asidue. In crestinism, melcul simbolizeaza pacatul capital al lenii, leneviei. In Biblie, Psalmi 58:8, oamenii rai, nelegiuiti, mincinosi, sunt condamnati printre altele “Sa piara ca un melc care se topeste umbland; sa nu vada soarele, ca starpitura unei femei!” In emblema Sfantului Antim Ivireanul apare un melc care urca pe o raza catre o stea, simbolizand greutatile vietii si drumul catre divinitate. Casa sa in forma de spirala indica evolutia spre perfectiune a creatiei, iar coarnele lui semnifica viata si moartea. Asemeni adevaratului credincios, melcul stie ca este departe de adevar, dar isi zareste telul suprem, si isi urmeaza cu sarguinta drumul spre el. Exista, totodata, o asociere intre melcul ce-si intinde coarnele catre soare pentru a-i simti caldura si lumina, si omul care se roaga cu mainile inaltate spre cer pentru a-L slavi si invoca pe Dumnezeu.

MELCII IN SUPERSTITIILE LUMII

In Roma antica, oamenii spargeau de indata cojile melcilor si oualor dupa ce le mancau, ca nu cumva sa fie folosite impotriva lor prin practici magice, vrajitoresti. Aceasta specie de gasteropode era utilizata odata pentru vindecarea, tratarea unor afectiuni diverse. Se credea ca poate inlatura negii, atacurile cerebrale, durerile de urechi, tusea magareasca. Daca un copil tusea noaptea, i se recomanda sa bea o licoare obtinuta prin fierberea a doi, trei melci in apa cu orz. Pentru lecuirea tuberculozei se spunea ca este bine sa te infrupti cu melci pusi in laptele unei vaci rosii!

Ca un melc sa-si scoata capul din cochilia sa, in Anglia se foloseau aceste versuri:

“Snail, snail put in you head,
Or else I’ll beat you until you’re dead.”
(Melc, melc, scoate-ti capul afara,\ Ca de nu te bat pana te omor!)

In comparatie cu acest descantec, cel al copiilor din Romania era cu mult mai bland, mai binevoitor, mai atragator:
“Melc, melc,codobelc,
Scoate coarne bouresti
Si te du la balta,
De bea apa calda;
Si te du la Dunare,
De bea apa tulbure;
Si te suie pe bustean,
De mananca leustean
Si te suie pe uluci,
De mananca mere dulci,
Si te suie pe butoi,
De mananca usturoi.”

Este cu ghinion sa treci pe langa un melc in drumul catre munca, serviciu, daca nu scurgi peste el niste ceara de la o lumanare. Un melc zarit pe pamant gol e un semn rau, dar unul pe iarba iti anunta un an imbelsugat. Unul negru, intalnit dimineata, este de rau augur, fiindca urma sa va fi “citita” de moarte. Unul alb aduce insa noroc. In acelasi timp, un melc negru gasit in cale si care era aruncat peste cap iti garanta evenimente norocoase. Este un semn rau cand vezi cum un melc iti intra in casa.

Conectarea melcului cu vremea, cu umiditatea, apa, este evidentiata in numeroase superstitii. Daca observi unul sau mai multi cum se indreapta catre o ridicatura de pamant, este un semn sigur de ploaie! In Finlanda, se obisnuia sa se spuna “Etana etana näytä sarves, onko huomenna pouta?” (in traducere in limba romana, “Melc, melc, arata-ti coarnele, va fi maine soare?”). In Marea Britanie, se prevestea vreme frumoasa daca un melc isi scotea coarnele dupa ce ii cantai, “Melc, melc, inalta-ti coarnele si-ti voi da sa mananci paine si orz.”

 

MELCUL IN RITUALURI SI DESCANTECE DE DRAGOSTE

Intr-un ritual prin care fetele incercau sa afle indicii despre numele barbatului cu care se vor casatori, puneau un melc pe o farfurie in care era presarata faina (dupa unii, zahar). Acopereau apoi farfuria, lasand-o asa vreme de o noapte, fiind incredintate ca a doua zi, dimineata, vor gasi pe ea, inscrise de melc, initialele numelui viitorului lor sot.

Un ritual asemanator de ghicire a viitorului presupunea ca o femeie nemaritata sa iasa din casa inainte de rasarit si sa caute pe pamantul umed o litera trasata de un melc, ce reprezenta initiala prenumelui barbatului lor sortit. Pentru o logodna fericita, se recomanda ca inainte cu trei zile de acest eveniment, fata ce se angaja in aceasta sa prinda de coarne un melc si sa-l arunce in spate peste umarul stang. In acest fel, se asigura ca va face mai usoara calea pe care adevarata dragoste se va indrepta catre ea.

 

SUPERSTITII ROMANESTI DESPRE MELC

Romanii vedeau si ei aceasta vietate ca una legata strans de cilurile timpului, naturii: „dupa ce tuna prima data primavara, totul poate sa se nasca si sa creasca, inclusiv melcul, care este cea mai plapanda dintre fiintele de pe lume, poate sa-si lepede casuta sa de pe spate, fara teama de frig”. Odata cu sosirea primaverii, se credea ca melcul sorbea cu nesat apa din lacuri si rauri, capatand dimensiuni uriase, si inaltandu-se in cer aidoma unui balaur, dragon.

Alaturi melc, racul, tapul, calul, mistretul, desi erau vietuitoare comestibile, in traditia populara romaneasca nu era indicat sa te infrupti din ele, deoarece erau “spurcate”, in ele isi putea afla salas diavolul! Potrivit lui Petre Ispirescu, in foclorul romanesc, melcul este o creatura “cu coarne ca boul, cu sea ca un cal, (care) se urca pe copaciu ca un searpe”. “Dupa ce sa face mare, iese din casuta sau si-o leapada, si devine naparca – sarpe”. Melcii fara cochilie trebuiau sa fie si ei omorati, pentru a nu se preschimba in serpi!

In Valcea, era contraindicat ca femeile gravide sa manance melci si pesti, ca nu cumva sa dea nastere unor copii balosi ori mucosi. In Straja, Bucovina, exista superstitia ca melcii (numiti “culbeci”) isi dadeau jos cochilia dupa ce tuna primavara, si cea ca uscati, pisati si bauti intr-un pahar cu apa, aveau darul sa inlature durerea de sale. Pe 21 noiembrie, in ziua de Ovidenie, pentru sufletele celor inecati, ale celor morti in intunecime, fara o lumanare la capatai, se aprindeau lumanari asemeni unor toiaguri, spiralate la fel ca si cochilia unui melc.

Leave a Reply