Skip to main content

Coș

Din cauza comportamentului sau, a infatisarii si abilitatilor sale, bufnita reprezinta in multe culturi atat un simbol al noptii, intunericului, fortelor malefice, misterului, somnului, mortii, lumii celeilalte, cat si unul al intelepciunii, cunoasterii, inteligentei, sagacitatii, eruditiei, clarviziunii, profetiei si protectiei, fertilitatii. Nu intamplator, filosoful german Friedrich Hegel a conceput bufnita ca un simbol al filosofiei!

In Egiptul antic intruchipa raceala (inclusiv sufleteasca), noaptea, moartea, dar si intelepciunea. Era, totodata, o calauza in taramurile subpamantene, gratie capacitatii sale de a vedea in intuneric, in timpul noptii. La grecii din antichitate, unele specii de bufnita erau considerate pasari ale intunecimii. Ele erau o personificare a sinistrului fiu al lui Acheron si Orphne, numit „Intuneric”. Fusese transformat intr-o bufnita de zeita Demetria, dupa ce o zarise pe fiica ei, Persephone, mancand o samanta de rodie in gradina lui Hades, zeul mortilor. Bufnita era pasarea sacra a lui Athena, o zeita cu care impartasea atributele de intelepciune si profetie.

bufnita

In folclorul celtic, era respectata ca urmare a sacralitatii sale si a reputatiei de a avea puteri supranaturale. In Tara Galilor, simboliza moartea si invierea, intelepciunea, magia lunii si initierea in magie. Zeita Arianrhod isi schimba infatisarea sub cea a unei bufnite foarte mari care, datorita ochilor ei patrunzatori, putea vedea pana si in intunecimea subconstientului ori sufletului oamenesc. Vechii galezi asociau aceasta pasare cu fertilitatea. Daca o femeie auzea o bufnita, se credea ca va avea o nastere usoara. Crestinii timpurii identificau bufnita cu Saturn, cu fortele raului, vestile proaste si distrugerea, sau cu Lilith, prima sotie, nesupusa, malefica, a lui Adam. In Vechiul Testament, era considerata o creatura impura, una reflectand dezolarea, dezamagirea. In acelasi timp, pentru crestini era un simbol al „orbirii” necredinciosilor.

 

SUPERSTITII DESPRE BUFNITA

In Evul Mediu, era corelata cu inselatoria si vrajitoria, din pricina inzestrarii de a vedea in intuneric, obiceiului de a astepta noaptea pentru a vana, atunci cand victimele sale erau „oarbe”, neajutorate! In unele legende populare din Germania si Scandinavia, era considerata un spirit al padurii (Holzweibl). Deoarece e o creatura nocturna, se presupunea adesea ca era pasarea de companie a vrajitoarelor.

Conform unor culturi ale americanilor nativi, fiecarei persoane i se desemna o anumita vietuitoare, ce era determinata de vremea in care se nastea. In aceasta traditie bufnita era un simbol al celor nascuti intre 23 noiembrie si 21 decembrie. Se spunea ca oamenii care aveau bufnita in totemul lor erau foarte adaptabili, aventurosi, sensibili, cu o mare pofta de viata si talente artistice, nitel egocentrici, avand obiceiul sa nu-i ierte cu usurinta pe cei care ii suparau!

Totodata, pentru americanii nativi, in functie de trib, bufnita semnifica fie intelepciunea si o cunoastere secreta, sacra, fie protectia fata de energiile rele, fie moartea si raul. Aborigenii din Africa de Vest si Australia, vedeau aceasta pasare ca pe un mesager al secretelor vietii, una apropiata vrajitorilor, vizionarilor, magilor. Yama, zeul australian al mortii, o trimitea ca un mesager al vestilor sale de rau augur. In China, se zicea ca bufnitele sunt un simbol al fortelor destructive Yang, asociate cu fulgerul si solstitiul din luna iunie. Romulus Vulcanescu mentioneaza ca in limba romana cuvantul „strigoi” ar proveni din latinescul „striga”, cu semnificatia de „duh necurat”, „fermecatoare” si „bufnita”.

Leave a Reply